Vineri - Welcome to New York
Primul film văzut de la Les Films de Cannes a Bucarest. Și-am început prost din păcate pentru că filmul e chiar slab, deși nu aveam niciun fel așteptare de la el, dar măcar am văzut-o și auzit-o pe Jacqueline Bisset la final, la un Q&A, care-i o drăguță.
Filmul urmărește evenimentele petrecute intr-o cameră de hotel din New York sau aventurile fostului director FMI, Dominique Strauss-Kahn, care a fost implicat într-un scandal sexual. Nu știe nimeni ce s-a întâmplat exact in acea cameră, este vorba de o ficționalizare a întâmplarii imaginată de regizor, Abel Ferrara. Filmul începe "în forță”, cu Devereaux (Gérard Depardieu) care ajunge în camera de hotel unde-l așteptă niște fătuci pregătite de orgie alături de niște prieteni/colegi de a lui Devereaux. Șampania curge, curge pe țâțele fetelor mai mult, poate și în alte locuri, dar să nu intrăm prea mult în detalii, pe astea o să le remarcați voi în caz că vreți să vedeți filmul. Apoi acțiunea se mută în dormitorul luxos al hotelului, acolo unde Devereaux are parte de un ”masaj erotic” de la două fătuci. Și urmează niște secvențe de sex... în care-i vedem în toată splendoarea bucile, burta și toată grăsimea lui Depardieu, după vreo 20-30 de minute filmul se cumințește, apoi curge, plictisitor și neinteresant. Nu-l salvează nici actorii, care nu-s grozavi deși nu e vina lor, Jacqueline Bisset zicea de Ferrara că i-a lăsat sa improvizeze de mai multe ori și ne-a mai zis că regizorul țipă foarte mult, nici regia și nici imaginea nu-l salvează, tot Bisset ne-a spus că regizorul n-a folosit lumină. Per total un film insipid.
Deux jours, une nuit, în filmul fraților Dardenne e vorba despre o femeie, Sandra (Marion Cotillard), din Belgia care e pusă într-o situație dificilă, de fapt află că oamenii care-i sunt colegi de muncă sunt puși de șef să aleagă între un bonus de 1000 de euro sau demisia ei. După ce se roagă de șef să se voteze iar, Sandra are un weekend la dispoziție ca să-și convingă colegii să nu aleagă acel bonus, un fel de cursă contracronometru sau un ”to do list” de weekend pentru plictisita Sandra.
Filmul ar trebui sa fie emoționant, să-ți fie milă de ea, poate să verși câteva lacrimi pentru nedreptatea, situația asta absurdă la care e supusă Sandra, dar sincer pe mine nu m-a atins deloc, deși Marion Cotillard face un rol foarte bun, convingător. Se citește pe fața ei, pe tot corpul; vizibil slăbită, obosită/nedormită, cu cearcăne adânci la ochi, depresivă și slabă la propriu, la care se mai adaugă faptul că stă și un pic cocoșată.
Deux jours, une nuit va avea premiera în România pe 21 noiembrie.
Filmul urmărește evenimentele petrecute intr-o cameră de hotel din New York sau aventurile fostului director FMI, Dominique Strauss-Kahn, care a fost implicat într-un scandal sexual. Nu știe nimeni ce s-a întâmplat exact in acea cameră, este vorba de o ficționalizare a întâmplarii imaginată de regizor, Abel Ferrara. Filmul începe "în forță”, cu Devereaux (Gérard Depardieu) care ajunge în camera de hotel unde-l așteptă niște fătuci pregătite de orgie alături de niște prieteni/colegi de a lui Devereaux. Șampania curge, curge pe țâțele fetelor mai mult, poate și în alte locuri, dar să nu intrăm prea mult în detalii, pe astea o să le remarcați voi în caz că vreți să vedeți filmul. Apoi acțiunea se mută în dormitorul luxos al hotelului, acolo unde Devereaux are parte de un ”masaj erotic” de la două fătuci. Și urmează niște secvențe de sex... în care-i vedem în toată splendoarea bucile, burta și toată grăsimea lui Depardieu, după vreo 20-30 de minute filmul se cumințește, apoi curge, plictisitor și neinteresant. Nu-l salvează nici actorii, care nu-s grozavi deși nu e vina lor, Jacqueline Bisset zicea de Ferrara că i-a lăsat sa improvizeze de mai multe ori și ne-a mai zis că regizorul țipă foarte mult, nici regia și nici imaginea nu-l salvează, tot Bisset ne-a spus că regizorul n-a folosit lumină. Per total un film insipid.
Sâmbătă - Deux jours, une nuit
Bine, de fapt prima oară am fost la discuțiile cu regizorul Michel Hazanavicius și actrița Bérénice Bejo, dar pentru asta cel mai probabil voi face un articol separat.
Deux jours, une nuit, în filmul fraților Dardenne e vorba despre o femeie, Sandra (Marion Cotillard), din Belgia care e pusă într-o situație dificilă, de fapt află că oamenii care-i sunt colegi de muncă sunt puși de șef să aleagă între un bonus de 1000 de euro sau demisia ei. După ce se roagă de șef să se voteze iar, Sandra are un weekend la dispoziție ca să-și convingă colegii să nu aleagă acel bonus, un fel de cursă contracronometru sau un ”to do list” de weekend pentru plictisita Sandra.
Filmul ar trebui sa fie emoționant, să-ți fie milă de ea, poate să verși câteva lacrimi pentru nedreptatea, situația asta absurdă la care e supusă Sandra, dar sincer pe mine nu m-a atins deloc, deși Marion Cotillard face un rol foarte bun, convingător. Se citește pe fața ei, pe tot corpul; vizibil slăbită, obosită/nedormită, cu cearcăne adânci la ochi, depresivă și slabă la propriu, la care se mai adaugă faptul că stă și un pic cocoșată.
Deux jours, une nuit va avea premiera în România pe 21 noiembrie.
